Un vag suspin se-anină de geana mea brumată

Și alte anotimpuri vuiesc la mine-n gând.

Un timp de necredință se naște azi în lume

Iar Crucea stă și plânge cu fruntea în pământ.

E sânge peste coama golașă și pustie,

Abia adie vântul în Valea cu măslini.

Tăcerea se propagă și rugul se-ntețește

Cu miile de inimi ce ard fără de vini.

Cândva, mergeam în urma Păstorului, știi bine,

Îl însoțeam pe marea adâncă... și-n pustiu.

Rupea un colț de pâine și-l împărțea la oameni,

Iar noi strigam cu toții: Mărire Celui Viu!

Azi Crucea încă plânge și Jertfa ne așteaptă

Să o primim în pieptul golaș, al nimănui!

Sau așteptăm de-a pururi o stea care vestește,

Că se va naște, iarăși, Isus... dar pus în cui.